Romana Deutsch Magyar

FACTORII CARE DETERMINĂ REALIZAREA UNEI EDUCAŢII DE CALITATE

  • Calitatea cadrelor didactice:1. Extrem de bine pregătite, din punct de vedere al cunoştinţelor transmise (să nu fie puse în încurcătură de către elevi curioşi sau recalcitranţi care le adresează întrebări legate de subiectul predat)

     2. Abilitatea de a face conexiuni cu alte materii şi evenimente;

     3. Rezistenţă psihică: zi de zi lucrează cu o mulţime de copii diferiţi, gălăgioşi care simt frica şi nesiguranţa, care încercă în permanenţă să găsească un punct sensibil şi care, o dată identificat, va fi exploatat încontinuu;

    4. Abilităţi pedagogice;

    5. Pasiune pentru munca pe care o fac;

    6. Inteligenţă emoţională, pentru a putea comunica eficient cu elevii.

  • Destinderea relaţiei elev-dascăl

1. Pentru copii jocul este un mod de a exista, de a fiinţa. Pentru elevi, gluma, zâmbetul, râsul şi surâsul, hazul şi veselia sunt mai atrăgătoare şi mai eficiente decât încruntarea, gravitatea şi severitatea excesivă. Buna dispoziţie, ironia, umorul – specifice neamului nostru ca mod de descătuşare a energiilor afective – se confirmă a fi stilul pedagogic cel mai apreciat de elevi, cu consecinţe benefice, pe când proasta dispoziţie, duritatea inhibă, blochează gândirea şi imaginaţia elevului.

2. Îmbinarea surâsului cu competenţa profesională, cu informarea la zi, cu autoritatea şi prestigiul de dascăl va face procesul de învăţământ mai plăcut, mai umanizat.

  • Atitudinea faţă de elevi; se poate schimba prin:

1. reducerea cantităţii de cunoştinţe;

2. accentuare pe conexiunile ce se fac între cunoştinţe, pe aplicabilitatea lor şi nu pe volumul lor uriaş.

3. încurajarea opiniei elevului în emiterea judecăţilor de valoare,

4. cultivarea încrederii de a-şi aborda dascălul în orice problemă şcolară sau de viaţă care i se iveşte. Elevul nu trebuie să se simtă ca un soldat în faţa superiorului său ierarhic. El trebuie să fie ascultat, să fie ajutat să-şi lămurească problema şi să-i găsească cea mai bună soluţie.

  • Activitatile extracurriculare:
    Cercetările de specialitate au arătat că, datorită activităţilor extracurriculare, este sporită calitatea actului educaţional, în condiţiile în care acestea sunt realizate ritmic, dacă sunt variate şi diverse, având scopuri şi obiective stabilite în conformitate cu orele de curs obişnuite.
    Câteva exemple de îmbinări ale activităţii şcolare cu cea extraşcolară

1. Istorie, geografie, ştiinţe – excursie tematică ;

2. Limba română – dramatizare, program artistic;

3. Educaţie fizică – dans şi competiţii sportive;

4. Educaţie civică – vizite la diferite instituţii.

  • Consilierea și orientarea:
    Rolul consilierii este acela de a preveni situaţiile de criză personală, educaţională şi socială, urmărindu-se dezvoltarea personală şi inserţia socială a elevilor. Aceste activităţi au ca scop cultivarea imaginilor de sine pozitive, responsabilitatea personală faţă de sine şi ceilalţi, faţă de societate în ansamblu, creşterea capacităţilor de luare a deciziilor, păstrarea echilibrului în situaţii de succes sau eşec, creşterea rezistenţei la frustrare, la critică, pentru o autoevaluare realistă a potenţialului propriu, pentru cunoaşterea clară a calităţilor personale şi a punctelor slabe.
  • Colaborarea ELEV – PARINTE – SCOALA
    O familie bine informată despre actul educaţional şi de ceea ce se întâmplă cu copilul lor în şcoală, ajută şcoala în a oferi educaţie de calitate. Din păcate, situaţia economică a societăţii este tot mai precară, în criză devine un factor tot mai agresiv care împiedică realizarea unui învăţământ de calitate. Părinţii sunt tot mai puţin motivaţi, nu mai au aceeaşi deschidere în a susţine şcoala. Grijile şi neajunsurile lor se văd tot mai mult în atitudinile copiilor care devin irascibili, neîncrezători în valorile pe care şcoala le promovează şi sunt atraşi cu mare uşurinţă de modelele pe care strada le oferă.